ISTORIA LIBERTĂȚII

După 74 de ani de regim comunist autoritar, în care libertățile obișnuite au fost refuzate și opoziția a fost zdrobită, Uniunea Sovietică s-a destrămat în cursul unui singur an remarcabil – 1989.

Timp de mai multe decenii, oamenii din URSS deveniseră deziluzionați de statul care nu numai că le-a distrus libertățile, ci i-a împiedicat și să-și hrănească familiile. Treptat, aceștia au prins curajul de a se răzvrăti, pornind un lanț de evenimente care va schimba pentru totdeauna lumea.

Apar primele fisuri

Atunci când Mihail Gorbaciov a fost numit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1985, economia țării se afla pe o pantă descendentă, din cauza unui război dezastruos în Afganistan și cheltuielilor excesive de apărare. Pentru a se evita colapsul economic, acesta a promovat ideile de perestroika – restructurare, în special a modelului economic sovietic, dar și restructurare politică – și glasnost sau deschidere.

Ca parte a acestor reforme, el a abandonat politica Uniunii Sovietice de păstrare prin forță a regimului comunist în țările din Blocul Răsăritean. Oamenii simțeau că se vor produce niște schimbări.

Populația se mobilizează

Simțind o dezghețare a atitudinilor la vârful conducerii statului, oamenii au început să se organizeze. Aceștia s-au mobilizat, dându-și seama că vor putea să obțină mai multe dacă sunt uniți.

În Polonia, muncitorii au declanșat o grevă în mai 1988, ca răspuns la creșterile masive de prețuri impuse de guvern, ce au dus la scăderea stocurilor în magazine și creșterea resentimentelor populației. Întreruperea lucrului a forțat statul să înceapă discuții cu sindicatul Solidaritatea – care reprezenta o treime din populația poloneză – și pe care încercaseră anterior să-l zdrobească.

Atunci când Gorbaciov a anunțat în luna decembrie la Națiunile Unite că trupele sovietice se vor retrage din Europa de Est, acesta a fost un semnal pentru oamenii care trăiau în acele țări că tentativele lor de obținere a democrației nu vor fi înăbușite de forța sovietică.

Începe dezmembrarea

Evenimentele din Polonia au accelerat schimbările care aveau loc în învecinata Ungarie, unde Károly Grósz devenise Secretar General al Partidului Comunist în mai 1988. Acesta a susținut introducerea unui ‘pachet al democrației’ care urma să introducă o serie de libertăți noi, făcând posibilă dezintegrarea regimului comunist în februarie 1989.

Sindicatul Solidaritatea a fost legalizat în Polonia, pavând drumul spre victorie în alegerile țării. Țările baltice, adică Letonia, Lituania și Estonia, s-au declarat suverane în luna mai, iar Gorbaciov a anunțat în luna iulie că fiecare țară a Blocului Răsăritean poate să-și construiască propriul drum spre socialism.

Revoluția este de neoprit

Guvernul condus de Solidaritatea a preluat puterea în Polonia în septembrie 1989. Simțind că schimbarea era posibilă, oamenii din Germania de Est au început să protesteze pentru dreptul lor de a alege conducerea statului. Președintele Honecker a respins inițial ideea, dar atunci când solicitarea sa de intervenție militară pentru suprimarea revoluției a fost respinsă de Gorbaciov, acesta nu a putut să se mai opună valului din ce în ce mai mare de proteste.

Două luni mai târziu, Zidul Berlinului – un simbol puternic al Cortinei de Fier și al opresiunii sovietice – a căzut, marcând sfârșitul a 30 de ani de divizare a Germaniei. În sfârșit, est-germanii erau liberi să călătorească în Vest și să se întâlnească din nou cu familiile lor.

Până la sfârșitul anului, Revoluția de Catifea din Cehoslovacia a condus la instalarea lui Václav Havel ca
președinte, în timp ce președintele comunist al României, Ceaușescu, a fost înlăturat de la putere și executat printr-o lovitură de stat sângeroasă.

Războiul Rece se încheie

Era greu de crezut că, în doar trei ani de când polonezii au declanșat greva, Pactul de la Varșovia fusese dizolvat și că – la 26 decembrie 1991 – Uniunea Sovietică nu mai exista.

Aceasta a fost cea mai mare răsturnare politică pe care Europa a întâlnit-o de la Al Doilea Război Mondial, iar în timp ce mulți sărbătoreau căderea comunismului, urmau să vină ani grei. Toată lumea a trebuit să se obișnuiască cu noile sisteme politice, economii de piață, cu inflația și cu o completă restructurare a pieței muncii. Separarea între bogați și săraci a crescut, iar unii au vrut să se întoarcă la familiaritățile confortabile ale trecutului.

Însă acum, după 30 de ani, milioane de europeni se bucură de libertățile la care părinții și bunicii noștri doar au visat în timpul regimului comunist. Noi suntem liberi să votăm, să protestăm, să iubim și să ne rugăm. Putem să gândim, să vorbim și să acționăm fără frică. De aceea, este important să nu uităm cum au fost câștigate aceste libertăți și să ne asigurăm că le apărăm, astfel încât noi toți să ne putem bucura de ele mulți ani de acum încolo.

Pin It on Pinterest