LIBERTATEA DE A-ȚI ALEGE LIDERII

În Europa de astăzi, trăim în state democratice. Ne alegem propriii conducători, îi dăm jos atunci când credem că nu mai fac o treabă bună și avem libertatea de a ne alătura sau de a ne afilia oricărui partid politic dorim.

Este ușor să consideri că democrația este ceva normal; însă, cu treizeci de ani în urmă, oamenii erau pregătiți să-și riște viețile pentru a câștiga dreptul de a vota pe cine doreau. Înainte de revoluțiile din 1989 și de prăbușirea sistemului sovietic, cetățenii Uniunii Sovietice trăiau sub un regim comunist strict.

Sistemul politic al acelei perioade presupunea o fațadă de democrație, în timp ce realitatea era cu totul alta.

În teorie, fiecare oraș și regiune avea propriul său consiliu ‘ales’. Alegătorii erau organizați în trei categorii: soldați, muncitori și locuitori ai fiecărui district. Aceste trei grupuri își alegeau consiliul, care la rândul său îi alegea pe politicienii din rangul ierarhic.

Sună democratic, nu-i așa? Nu chiar…

Exista o singură problemă. În timp ce toată lumea beneficia de un vot, nu puteai să candidezi dacă nu erai un membru al Partidului Comunist. Așa că puteai să votezi pe oricine doreai, atâta timp cât acea persoană era un membru al Partidului Comunist. Nu exista o alternativă.

Dacă te opuneai și refuzai să votezi sau dacă distrugeai în vreun fel buletinul de vot, votul tău era numărat automat ca un vot în favoarea Partidului Comunist.

În ziua de astăzi, suntem liberi să votăm orice partid sau orice candidat dorim la alegeri, iar de obicei știm că acești candidați au trecut deja printr-un proces robust de selecție, bazat pe competența lor pentru acel post. Însă lucrurile nu au stat mereu așa.

În Uniunea Sovietică, modalitatea prin care un lider era ales era mult mai complicată – adesea învăluită în mister și rezultat al luptelor pentru putere la cele mai înalte niveluri ale statului. Acesta este modul în care Nikita Hrușciov s-a instalat ca Secretar General al Uniunii Sovietice în anii ‘50, după moartea lui Stalin.

Păcălindu-și adversarii și aranjând demiterea lor, Hrușciov a reușit să convingă destui membri din Biroul Politic – cel mai înalt grup cu funcție de luare de decizii – că el era cea mai bună persoană care putea guverna țara – iar cetățenii Uniunii Sovietice nu aveau puterea (sau votul) cu care să răstoarne decizia secretă.

Odată instalați, acești lideri nedemocratici aveau la dispoziție o putere înfricoșătoare. Se estimează că, în total, conducătorii Uniunii Sovietice au fost responsabili pentru aproximativ 15 milioane de morți, mulți dintre oponenții lor fiind executați, închiși sau exilați în gulag, fără niciun fel de milă.

 Deci, puteți vota pentru oricine vă place, atât timp cât au fost membri ai partidului comunist. Nu exista nicio alternativă.

Unul dintre cei mai urâți conducători comuniști a fost Nicolae Ceaușescu, care și-a construit un cult exagerat al personalității, fiind Prim Secretar al României comuniste din 1965 și până la moartea sa în 1989. Librăriile erau
obligate să aibă o vitrină cu cele 28 de volume ale discursurilor sale, pictorii și poeții erau obligați să producă opere care îl celebrau, iar orice aluzie de critică ducea la urmărire, arestare sau chiar execuție. Ceaușescu – comparat de mulți cu faimosul Dracula – a devenit o figură a urii pentru poporul său, care era deranjat de expunerea fățișă a luxului în care acesta trăia, în timp ce oamenii mureau de foame din cauza regimului său.

Acest conducător brutal și neales a rămas la putere timp de aproape 25 de ani, înainte ca poporul să reușească în sfârșit să se ridice împotriva lui în 1989. După o lovitură de stat sângeroasă care s-a soldat cu foarte mulți morți, Ceaușescu și soția sa au fost în cele din urmă uciși de către un pluton de execuție în ziua de Crăciun.

Personaje reale: Václav Havel

Václav Havel a fost un dramaturg și activist politic ceh care a devenit faimos în anii șaizeci în Cehoslovacia, urmând ca din disident să devină președinte. Activitățile sale în timpul Primăverii de la Praga din 1968 – opt luni de reforme politice și proteste care au fost în cele din urmă zdrobite de invazia sovieticilor – l-au adus în atenția poliției secrete.

Acesta a fost închis de mai multe ori pentru opiniile sale politice, iar din acest motiv, a devenit un erou în ochii oamenilor. El a jucat un rol important în Revoluția de Catifea, care a fost esențială în răsturnarea regimului comunist în 1989.

În 1990, au avut loc primele alegeri libere din Cehoslovacia din ultimii 44 de ani, iar Havel a fost ales președinte.


Pin It on Pinterest